Sunt minunății de filme pe care atunci când le descoperi nu înțelegi de ce nu știe toată lumea de ele, de ce nu le-a văzut toată lumea… sau mai trist, ești oare ultimul om care nu a văzut filmul? Am descoperit frumusețea asta de film din întâmplare. Lucram pentru doctorat (da, mai nou fac și asta!) și am dat de articolul ăsta. Am înțeles imediat că poate fi unul din filmele mele de colecție.
Nimic mai adevărat… O nebunie franțuzească, de la un capăt la altul. E viață în alb-negru, culori și sepia, cu drag de dragoste pe ritmurile lui Francis Lai, e marea albastră și Parisul, ploi, multe ploi, priviri și gânduri. Nimic nu e mai frumos într-un film decât să poți desena gândurile unui om.
Anne şi Jean-Louis sunt oameni maturi, trecuți prin drame, fiecare are câte un copil și o inimă frântă. Se cunosc la internatul unde stau cei mici și se îndrăgostesc. Frumos și profund, în timp, ca o ploaie într-o zi de toamnă.
Filmul are 2 nominalizări şi 2 premii Oscar, 2 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi o nominalizare BAFTA. Anouk Aimée, interpreta Annei din film este de-o frumusețe cum numai franțuzoaicele au… A fost a nominalizată pentru rolul acesta la Best Actress in a Leading Role, la Oscar în 1967 și a câștigat, în 1968, Best Actress in a Leading Role pentru Best Foreign Actress. Jean-Louis Trintignant (Jean-Louis și în film) e parcă desenat pentru rolul ăsta, pentru povestea asta… cum stă el în benzinărie și se minunează de curajul unei femei atât de frumoase care spună te iubesc. De altfel, Jean-Louis este nimeni altul decât Georges din Amour, marele favorit al Oscar-ului pentru film străin (de-abia aștept să văd filmul în cinema!). Filmul e regizat impecabil (atât cât îmi pot da cu părerea ca un cinefil încă amator) de Claude Lelouch. Am de gând să văd din filmele sale, deși se zice că acesta ar fi cel mai bun film al său. Filmul a câștigat și Oscar-ul pentru Best Writing, Story and Screenplay – Written Directly for the Screen (Claude Lelouch & Pierre Uytterhoeven)
Filmul e atât de simplu, de sincer, de real… Oricât de frumoasă e o relație, niciodată nu te avânți în ea pur și nevinovat, curat și inocent. Aduci cu tine toate celelalte iubiri, iubiri care mai dor, amintri care se culcușesc în suflet. Și oricât de frumos ar fi, tot ce se trăiește într-o relație, nu e decât un amalgam din vechile iubiri pe care le cari după tine. Începutul e o iluzie. Nu începi niciodată, întotdeauna continui.
Sunt Anne, la fel cum sunt Holly. Și Amélie. Cu tristețile și iubirile lor.
C’est beau quand même d’envoyer un télégramme comme ça, il faut avoir du culot. C’est vrai non? C’est extraordinaire qu’une femme, belle, vous envoie un télégramme comme ça, c’est merveilleux. Moi jamais j’aurai fait un truc comme ça. C’est formidable de la part d’une femme, c’est formidable ! Quel courage. Bon si je tiens cette moyenne, j’arrive à Paris vers six heures, six heures et demie. Six heures, six heures et demie, elle va être couchée bien sûr. Qu’est ce que je fais, je vais dans un bistrot? Je l’appelle d’un bistrot… Je vais chez elle… Une femme qui vous écrit sur un télégramme « je vous aime »… Vous venez chez elle. Oh oui je vais chez elle.»(1)
P.S. Directoarea internatului este interpretată de Simone Paris. Demențial de frumos este faptul ca actrița se numește Simone Marie (numele meu complet e Maria-Simona B.), născută Simone Marie-Thérèse Maderon, după căsătorie Simone Paris. ♥ ♥
pozele sunt screen captures din film.
Un homme et une femme (Franța, 1966)
The post Un homme et une femme appeared first on Anotimpuri și alte iubiri din București.
